red blooded butterfly

am calculat tot ce era de calculat si am ajuns la concluzia ca exista 2 tipuri de oameni care calca in balti.

primul tip probabil il cunosti, sunt oamenii preocupati si chiar axfisiati de propriile ganduri despre modalitatile in care ne pot revolutiona lumea, despre cum pot eradica foametea sau despre cum se poate demonstra ca corpul si mintea sunt substante separate… acesti oameni sunt cu adevarat inteligenti, le acord tot respectul si atunci cand vor calca intr-o balta trecand pe langa mine ma voi simti onorata ca am fost stropita de un reprezentant al acestei categori.

al doilea tip de oameni care calca in balti este o specie ceva mai noua. acestia sunt si ei preocupati si poate chiar axfisiati de un singur, unic, neschimbat si neschimbabil gand: sa para ca apartin categoriei mai sus prezentate.

pfaa… calculand asupra descrierii acestei tipologii am calcat intr-o balta…

rumeg incet, cufundata intr-o abisala repulsie, incomensurabila prostie a celor ce ma intreaba zilnic “ce mai fac”, niciodata pentru a afla ce anume fac si cum ma mai balacesc in propria-mi depresie zilele astea, ci pentru ca altceva nu stiu sa intrebe.

urmeaza vesnica tacere, in care fiecare dintre aceste monumente tragi-comice ale societatii noastre asteapta “ca vitelul la poarta noua” un raspuns monosilabic, din care ar putea rezulta ca nu fac nimic anume, si deci sunt disponibila sa gandesc, muncesc, alerg, sa transpir sau poate chiar sa respir in locul lor.

ilar, si totusi… nu tocmai, nu-i asa?