red blooded butterfly

o musca zbura incert prin vazduhul infinit si totusi limitat de tavanul camerei. Simteam vibratia nehotararii ei… ba nu, de fapt imi vibra telefonul. stai sa vorbesc… asa… revenind la musca… ia stai!!??!! unde dracu sa dus musca aia? bagamiash… am pierdut-o cat am stat la telefon. pai si io despre ce dracu mai scriu un post acuma?
pfaaaa…. teribila treaba. acuma tre sa ma prefac ca stiu ce fac si sa incep sa va povestesc despre altceva. pai, hai sa va zic despre cum e sa vrei sa scri si sa nu sti cum sa incepi. e foarte simplu sa va povestesc despre asta.
mai intai tre sa depistezi in tine interesul de a scrie. daca el nu e atunci nimic nu e… dar daca e.. atunci e vai si amar de tine…
daca interesul e, atunci tre sa alegi una din variantele:
varianta 1: achizitionezi pix si caiet dictando A4
varianta 2: deskide computerul, apasa start, dute la Programs, da sa deskis in dreapta un alt submeniu, inkide dracu gura ca iti intra musca, nu-i asa o minune, ce se intampla cu computerul e normal, frateee!!! nu te panica!!! bai!!!!!! nu mai apasa haotic pe mouse ca nu ti-a gresit cu nimic!!!! calmeaza-te frateeee!!! gata, gata.. lasa.. nu mai incercam cu varianta 2 ca e complicat sa deskidem wordu… lasa.. ramanem la pix si caiet.
deci, dupa ce am achizitionat acestea, ne asezam la un birou preferabil cu o lampa de birou in fata pentru ca este 1 noaptea si vrei sa vezi ce scri. nu, nu aprinzi plafoniera ca vine maicata si te intreaba ce dreacu faci si daca ii zici ca scri o carte o sa creada naibii ca te-a lovit trenu si te-ai facut deodata inteligent. nu vrem sa sufere dezamagirea de a afla ca de fapt esti la fel de imbecil ca de obicei.
deci te asezi pe scaun (hai ca nu e greu, stiu ca poti) iei pixul in mana si deskizi caietul. l-ai deskis? da? foarte bine. acum scoate capacul la pix. da, asa trebuie cand vrei sa scri cu el. nu, lasa ca nu se usuca varful ca n-o sa stea asa mult deskis.
deci esti pregatit?
foarte frumos.
acuma scrie.
cum ce?
ce-ti trece prin cap.
aaaa…. nu-ti trece nimic prin cap…
nasol… foarte nasol…
n-are nimic! oricum din acest moment esti scriitor frate!
ai pix, ai caiet, nu ai scris nimic da nu conteaza.
de ce?
simplu.. pentru moment esti in writers block!
nu mah, nu te-am injurat am zis ca n-ai inspiratie atata tot. da scriitor tot esti.
lasa ca maine o sa stai pe messenger si o sa povestesti la toata lumea ca teai facut scriitor de romane si stai linistit ca la ce amici ai culmea e ca or sa te creada toti!
nu-i asa ca-i misto sa fi poet?
e kiar foarte cool!
si nu-i asa ca tre sa fi foarte plictisit de viata ca sa scri un post ca asta?
da imagineaza-ti ce naspa tre sa fie sa stai sa-l si citesti pana la capat…
multumesc celor care au rezistat!
dar acesta nu este finalul.
pentru ca finalul nu exista.
de fapt totul este continuu.
nimic nu are inceput si sfarsit.
poate doar musca de adineaori care zace acum strivita pe perete deasupra monitorului. pai ce credea ca daca dispare asa in ceata nu i-o platesc cand se intoarce? mai ales dupa ce m-a lasat fara inspiratie si v-am mai si mutilat okisorii cu toata balmajeala asta non-sensica?
v-am pupat

Draga neEducatu`le,

Iti multumesc pe aceasta cale oficiala pentru ca ai scris adresei noastre de redactie. Poate ca ai observat ca esti al doilea cititor care raspunde ineptiilor mele. Probabil esti si unicul cititor recent al acestei pagini. De aceea imi face o deosebita placere sa te informez ca am fost profund miscata de commentul tau si m-am grabit sa folosesc replica pe care mi-ai sugerat-o:

“Idiotu`: “Buna Elly!! Ce mai faci?”
Elly: “Fut muşte! Tu bâzâi ?””

Mentionez din start ca operatiunea a avut un real succes. Intreaga comunitate universitara care m-a intrebat azi ce fac s-a enervat ingrozitor… am produs o mica tornada si avalansa de raspunsuri dintre cele mai bizare. Culmea este ca nimeni, dar absolut nimeni, nu a raspuns printr-un simplu “nu” sau “nu, azi nu bazai” sau stiu si eu ce alt raspuns simplu, ba poate chiar inteligent. Toata lumea s-a simtit ofensata ceea ce m-a amuzat teribil.

In speranta ca te vor amuza si pe tine, iata cateva dintre reactiile publicului:

Grupul fetelor si baietilor fascinati de propria sexualitate care beau doar apa plata pentru irigarea organismului si eliminarea surplusului hormonal a raspuns in cor: “Auzi, bei Elly, chiar daca ai vreau sa ne futi, n-ai cum, ca esti fata…”

Grupul baietilor, categoria macho, care beau doar din cand in cand si de obicei cand nu sunt alte obiective turistice au spus: “Baby… Tu n-ai acces la musca asta… Doar de la 1,80 in sus si cu anorexie mancatiash…”

Grupul fetelor, categoria pseudo-intelectuale, care merg “la cafea” ca sa bea ceai mi-au raspuns: “Elly, tu ai probleme identitare. Trebuie sa rezolvam problema asta… Esti frustrata? Te simti obosita? Te streseaza ceva? Ai o obsesie cu mustele sau ai fantezi si cu alte zburatoare?” ( - o da, sunt studenta la psihologie, ai ghicit…)

Grupul blondelor, care nu si-au dat inca seama ce beau: “eh???!!!??? ce ai vrut ca sa spui cu treaba asta??!!???”

A mai fost si mosulica din troleu care mi-a facut cu ochiul, mi-a trimis o bezea si m-a intrebat foarte sexy: “Ia zi scumpa, ce mai faci?” Din nefericire, acest subiect nu a fost inclus la studiul de fata. Mi-a fost in mod real frica sa-i dau replica bine-cunoscuta din teama ca va raspunde: “DA!!”

In incheiere vreau sa-ti multumesc din nou unicule cititor si de asemenea as vrea sa-mi lasi onoarea de a te adauga in lista mea de blog-eri.

Semnat,
Elly